Despre politetea neutra
" Daca nu putem fi buni , sa incercam sa fim macar
politicosi. " N. Steinhardt
Nu asez discutia despre politete in zona stricta delimitata aristotelic intre virtute si intelepciune, ci ma raportez la actul de a fi politicos din perspectiva unei etici minimaliste. Ce este etica minimalista? Acel tip de abordare a chestiunilor morale care isi contureaza universul de discurs din fragmente, din obersvatii, din impresiile care se nasc pe marginea realitatii imediate si perplexe. Prin urmare eseul despre politete este strucruralmente vorbind articularea coerenta a unor fragmente, stari si note care luate separat seamna mai degraba cu insemnarile rapsodice facute pe foi volante.
Ce este politetea? Lasand la o parte definitia etimologica spun despre politete ca este un complex minim de elemente teoretice transmisibile pedagogic si care pot fi insusite fara efort intelectual de orice fiinta umana. Sunt acele formule de conduita cvasi-stereotipe care fluidizeaza mecanismele sociale, care aseaza contactele interumane in zona amiabilului, reusind sa creeze egalitatea de facto intre oameni independent de anvergura lor profesionala, independent de orice statut social asa cum actul de diplomatie realizeaza o egalitate factica intre state indiferent de anvergura lor politica, economica sau militara. Eu numesc acest ansamblu de formule si elemente de conduita drept politete neutra. Acest tip de politete nu are de a face cu apropierea calda si afectuoasa apanaj exclusiv al relatilor intre prieteni, ci o regasim in zona de mijloc unde interfereaza contactele umane de conjuctura, verificand eleganta gestului neutru, zambetul de vitrina care nu mai are aici nicio conotatie peiorativa. Bunaoara atunci cand ma duc la supermarket astept sa intalnesc acest tip de politete neutra. Nu ma intereseaza daca domna de la casa are sau nu o dispozitie buna, daca viata ei privata este rezonabila sau mohorata, eu astept sa imi spuna cu zambet de vitrina ``va doresc o zi buna``. In calitate de client platesc pentru politetea neutra.
Romanii nu au fost obisnuiti decat cu politetea afectuoasa a prietenilor apropiati sau cu grimasa acra a funtionarului public, adica extremele. Romanii au probleme de comportament si carente de relationare tocmai in aceasta zona a raporturilor neutre. Primul soc al oaricarui turist roman iesit in occident din catacomba comunista a fost dat de aceasta neobisnuita politete a oamenilor, a functionarilor si a personalului care deserveste orice supermarket. Am auzit multi romani, spunand: ´´tu crezi ca iti zambeste sincer, nu ai vazut cat de artificiala e, ce zambet de vitrina are``. Acest tip de replica deriva dintr-o falsa intelegere a actului de politete. Efortul recuperator al politetii trebuie consumat aici, in zona de interval dintre afectiune si grimasa. Fara acesta politete care asigura apropierea echidistanta intre necunoscuti am fi invadati de convulsile private ale unor persoane cu care nu avem contact decat in chip conjunctural. Si totusi in automastismul gesturilor de politete neutra mai transpare uneori umanul necosmetizat ca o enigmatica camuflare a gestului sacru in profan.
