Lectia zilnica (de)spre UE
Este dincolo de orice indoiala ca Romania nu are alernativa politica, luxul neutralitatii este negandit pentru o tara cu destin istoric mediocru, iar atasamentul fata de Moscova nu poate fi imaginat decat in termeni de uzanta diplomatica, adica o relatia bilaterala calduta care sa nu infurie, dar nici sa nu faca posibila o alinata care ar echivela cu semnarea certifiatului de deces pentru Romania. Este limpede pentru orice minte rezonabila ca Romania nu isi poate gandi viitorul in afara UE. Acum ca data de 1 ianuarie 2007 este ferm asumata de ambele parti, se modifica intregul orizont interogativ, iar universul nostru de discurs capata alte elemente de neliniste. Intrebari de tipul: "aderam la termen in UE" sunt inlocuite de "Cum trebuie sa fim in UE", "cum ne definim identitatea in UE?" "care este strategia politico-economica a Romaniei ca viitor membru?" etc.
Incercarea PNL de a defini strategic rolul nostru in UE - asa cum se desprinde din documentul „A doua modernizare a României - Strategia liberală post-aderare a României la Uniunea Europeană“ nu are nici macar consistenta florilor de plastic, este un tip de discurs care are se inscrie perfect in logica " aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani". Ceea ce elita politica din colaitie nu reuseste sa transmita sub forma unor raspunsuri la intrebari implicite unui asemenea demers istoric - aderearea la UE - ramane in grija comentatorilor politici sau a intelectualilor angajati in demersul dumiririi noastre. Dar nici analiza tehnica sau limbajul elitist-academic nu poate dumiri opinia publica la nivelul ei de perceptie concreta, nedilematica si non-speculativa.
Asadar, ce au de facut romanii acum cand stim cu totii data sigura a admiterii noastre in UE? Se cuvine sa lamurim urmatorii termeni "aderare" , "integrare" si sa spunem raspicat ca Romania adera la UE si abia apoi daca va resusi sa injecteze in corpusul social, legislativ, coportamental etc. valorile europene vom putea spune ca Romania s-a integrat in UE. La 1 ianuarie 2007 Romania nu incheie procesul de aderare, ci il continua, declinandu-si identitatea sub o noua jurisdictie. Ce trebuie sa faca oamenii simpli? cum participa ei la procesul de aderare? Exista o participare indirecta, coercitiva si obligatorie la nivelul platii taxelor si impozitelor, de asemnea, prin subordonarea fata de un sumum legislativ asumat mai mult sau mai putin constient prin implementarea aquis-ului comunitar ca urmare a negocierilor la care cei multi oricum nu au participat. Exista insa si un alt mod de participare a oamenilor simpli la ceea ce numim "aderare": prin insusirea libera, necoercitiva si prin asumarea la nivel comportamental a virtutilor europene. Ceea ce in calitate de turisti admiram la europeni: curatenia, nu mizeria cenusie, politetea nu gregaritatea si mitocania, ordinea nu domnia intamplarii, spiritul fair-play in trafic, nu injuraturile noastre, florile din balcon si nu rufele atarnate exhibitionist, un anume calm, nu nervozitatea noastra viscerala, pe scurt tot ceea ce numim in chip generic civilizatie ni se cere sa insusim la nivel comportamental. Doar atat? vor spune unii? atat voi raspunde; restul lasati in seama celor meniti sa asigure aclimatizarea noastra juridica, in seama celor platiti sa asigure functionarea aparaturii administrativ-birocratice. Urmati-va interesul propriu in mod loial fara a incalca interesele celorlalti si intrucat interesul fiecarui om rezonabil este bunastarea, prin multiplicarea ei se va ajunge in ani buni de acum inainte la bunastarea colectiva. E putin? ei bine, acest putin este greul ce trebuie invatat zi de zi, pana ce toate aceste reflexe de civilizatie vor face parte din recuzita noastra comportamentala de fiecare zi.
